„Maaaami, in sfarsit am ajuns acasa!
Maami, parca am si acum in urechi zgomotul ala din Bucuresti.
Mami, ce bine ca noi stam mereu la aer, adica la curte.
Mami, eu nu ma culc pana nu mai citesc macar putin. „
Mami zice ca in sfarsit au adormit ei si spera si ea, insa are un uragan de ganduri si dureri care ii cam invartesc neuronii.
As fi vrut sa zic ca in sfarsit avem vesti bune de undeva, dar adevarul e ca suntem in stare de soc, terminati si eu si M. Ne asteptam la vesti rele, dar nu atat de rele 🥺😥.
Urmeaza 3 luni foarte grele, cu eforturi uriase si cu putine sanse sa fie lucrurile bune, insa inca mai credem in minuni!
Recunoastem ca principalul motiv pt care credem in minuni e fix faptul ca traim una…
– una cu casuta pt care muncesc enorm baietii Asociația Caritabilă „Marius şi Prietenii” – Marius Simionica ,
– una ca avem ajutor enorm cu costurile medicale prin implicarea si iubirea Elenei, si a donatorilor de pe The Charity Mall – Elena Popa Enache;
– una ca primim din cand in cand donatii care ne ajuta sa suportam cheltuielile imense cu toate scumpiceniile nutritive pe care le cumpar pentru
puiul de om (care are analize foarte bune si s-a ingrasat cam 2 kg in ciuda efortului la care e supus corpul cu tumora), cu drumurile lungi si cu micile suprize pe care speram sa i le facem puiului tot mai des;
– una ca Efri e atat de bine cat il vedeti si rade mai mult si mai des decat in alte perioade;
– una ca e in viata efectiv (dupa ce ni s’a zis ca poate muri de prea multe ori);
Si ar mai fi cel putin una..o minune ca suntem impreuna, uniti si continuam sa visam ca totul va fi bine.
Traim cel putin o minune si speram ca se intampla si vindecarea lui Efrem, dar realitatea ne rupe sufletele in doua si suntem la pamant psihic, fizic, emotional.
Urmeaza 3 luni foarte grele pentru ca puiul o sa poarte iar ocluzor ca sa mai dam o sansa ochisorului sa ne arate ca nu a cedat de tot, ci doar s’a lenevit de tot. Il vom acoperi pe cel bun si speram sa reziste piscot pana la 4 ore/zi, zilnic, facand diverse activitati ce implica ochisorul. Am trecut prin pepco si i-am luat ce mi-a trecut mie prin cap si ce parea cat de cat usor de facut cu ajutor si indrumari. Nimic nu suna usor, numai gandindu-ne ca el o sa fie ca si orb timp de 4 ore. Real, fara exagerare, mai vede 5% cu ochisorul stang, deci deloc. Cu ochelarii se duce in 10-20%…extrem de putin, spre deloc. Nu stiu cum o sa fie. Usor sigur nu, dar vom rade mult, chiar daca eu plang cel putin la fel de mult (pe ascuns).
Se sforaie, s-a papat pomelo si unt de alune de padure cu baghetele de la scoala pe care piscot le adora si le tot papa in ultima vreme. Abia astept sa fac eu iar painici nutritive, fara gluten. Sa am bucatarie gata, sa pot experimenta, sa stiu ca papa doar ce e sanatos si peste 90% facut in casa.
Inca putin, Ioano…inca putin si apare curcubeul! Acum e inca ploaie puternica, dar nu muriti din asta. Te-au mai clatinat furtuni, Ioană si n-ai murit, asta e doar un val, oricat de infricosator pare! O sa fiti bine, Ioană! In mai vin vesti bune, bune si apoi tot asa!
Sus inima, Ioana….sus cu gandurile si energia ca nu e vreme de rau! Cu un trecut atat de greu si un viitor incert, tot ce poti face e sa te bucuri de prezent, Ioană!