Mami zice:
„🥺 Ne tineti in rugaciuni, da?! Ne tineti in suflete si nu ne lasati! Sa nu credeti ca viata noastra e roz doar pentru ca traim minunea de a ne vedea casa gata! Noi nu mai stim sa fim oameni normali, nu mai stim ce inseamna liniste si bucurii marunte, dar constant! Cand pare totul bine, apare ceva ce ne aminteste de cosmarul prin care trecem cu minunea noastra!
Suntem extrem de recunoscatori pentru binecuvantarile vietii si pentru tot ajutorul primit de la voi toti si fara sa va intristez, vreau sa va arat de ce parem uneori apatici/tristi/impovarati/aerieni/distrusi…..
Clipele astea sunt foc in inimile noastre si cand traiesti in foc e greu sa te bucuri de cateva ploi de vara. Te agati de ele (de bucurii, de gesturi, de fapte), ai nevoie de ele si esti recunoscator ca le simti; stii prea bine ca altii mor fara ele si te simti norocos/binecuvantat dar ele nu te vindeca/nu te sting si tu tot in focul tau ramai la finalul zilei 🥺.
Ce visez eu este ca absolut tot ce traim si tot ce facem sa stinga mare parte din focul asta! Sa ii facem milioane de bucurii puiului astuia si sa dispara momentele astea pe care nu stim cum sa le evitam/controlam/gestionam. Ma refer la ochisorul care uneori devine foarte bulbucat/exoftalmic si nici medicii nu inteleg de ce se intampla doar ocazional si ce influenteaza asta. Noi asa traim de 2 ani deja, dar in primul an nu arata atat de rau🥺.
Va multumim de milioane de ori pentru toate gesturile si faptele voastre!”